Paul Cezanne (1905) - Natură statică cu mere și piersici

Ochiul trebuie să cuprindă, să unească lucrurile," spunea Cézanne, "Creierul îi va da formă." Într-un natură statică, unde artistul creează și lumea pe care o pictează, fiecare obiect, fiecare așezare, fiecare punct de vedere reprezintă o decizie. Cézanne a pictat și a revizuit de multe ori obiectele din această lucrare. Masa, pânza cu model și urciorul cu flori erau recuzite pe care le ținea în atelierul său. Fiecare aranjament diferit era o nouă explorare a formelor și a relațiilor dintre ele.

Aici masa se înclină neașteptat, sfidând regulile tradiționale de perspectivă. Similar, vedem urciorul în profil, dar ni se permite și o privire în interiorul lui. Paradoxal, fidelitatea lui Cézanne față de ceea ce vede explică această "negare" a logicii și a spațiului tridimensional. Nu este atât de mult că ar aplatiza spațiul în mod deliberat. Mai degrabă, el se concentrează pe obiectele în sine, în loc de schema perspectivală – "cutia de aer" – în care ele există. Cézanne lucra lent și conștient. Pe parcursul zilelor, își muta șevaletul, pictând obiecte diferite – sau chiar același – din diferite puncte de vedere. De fiecare dată, picta ceea ce vedea. Absorbția sa în procesul picturii a împins opera sa spre abstracție.